Room No. 12

"Toti sunt curajosi si tari ... pana ii pui sa sara cu parasuta ... atunci le piere tuturor chefu' ... "
-Va rugam sa ne scuzati acum, doamna general, zise Patricia luandu-l de mana pe Dietrich si ghidandu-l spre cantina.

Isi puse mainile pe fata si incepu sa injure scurt in germana.
-Acum nu o sa mai avansez in grad.

-E deabea sase dimineata, si apropo, fustele scurte la bordeluri! am spus indignata, nu aceptam asa ceva. Imi trezea dubii fata asta. De ce ar fi fost trimisa aici...

Nu o lua in seama.Obtinuse deja acordul sa poarte uniforma albastra si aici, asa ca merse in continuare.
-Nu-ti face griji ... nu stie nimic despre avioane, asa ca nu o sa se bage in sectoru' nostru, zambi Patricia intrand impreuna cu el in sala de mese.

Ii puse mana pe umar apoi intrara in cantina parand obosit. Se aseza brusc pe un scaun.
-Ia tut to ce trebuie. Simt ca daca mai merg chiar si doi metri ori o sa cad ori o sa trebuiasca sa curete pe jos dupa ce plecam de aici.

Lua doua cafele, pentru fiecare dintre ei si servi micul-dejun asezandu-se apoi si ea la masa.
-Nu inteleg, ce ti s-a intamplat ?intreba Patricia strangand cana in mana si privindu-l cu atentie.

-De ceva zile am o greata caruia ii port cea mai autentica ura posibila.
Sorbi din cafea. Isi dadu brusc seama ca era fara zahar.
"Multumesc Patricia ca imi citesti gusturile!"

-Ar trebui sa treci atunci pe la sora medicala, ii replica Patricia gutand micul-dejun si strambandu-se, intorcandu-se bineinteles la cafea.

-Vrei sa o vezi pe sora medicala cu burta la gura dupa ce o vizitez? sopti el zambind ironic si totodata lasciv
Incepu sa bea cafeaua ca pe apa inse se opri dupa ce bau jumatate din lichidul maroniu si destul de amar.

-Ma cam indoiesc ca mai este activa din acest punct de vedere, se stramba Patricia.Are 62 de ani ...

Intoarse capul intr-o parte si scuipa cafeaua.
-O femeie a nascut la 71 de ani. Nu stii pana nu incerci.
Nu parea deloc afectat de remarca tinerei insa nu ii prea pasa.
-Daca vrei mananca si dejunul meu. Nu am chef sa mananc.

Se stramba, aruncand o privire scurta mancarii din farfurii.
-Ma indoiesc ca sobolanii pot manca asa ceva, spuse Patricia terminandu-si cafeaua.

-Te consideri sobolan? Bun venit in grup!
O zise cu un puternic accent nemtesc. Se ridica si arunca mancarea la gunoi spre disperarea bucataresei.

-Nu.Am si eu totusi, macdria mea.Dar, daca sobolanii nu pot manca asa ceva, cu atat mai putin noi, spuse bruneta ridicandu-se de la masa.

Lua si ultima inghititura de cafea apoi aseza ceasca pe masa sau mai bine zis o tranti avand in vedere ca aceasta se sparse imprastiind pe jos cativa stropi ce mai ramasera.

Privi toata dezordinea cauzata de el, insa nu-i spuse nimic, ridicandu-se de la masa si indreptandu-se spre iesire.

Privi in urma si zambi lasciv insa o urma pe tanara sa colega.

Verifica mai intai panoul pe care era afisat programul pentru intreaga baza, dupa care se indrepta catre prima ora de instructie.

Continua sa o urmeze in liniste, tot ce se auzea fiind numai sunetul scos de bocancii sai lovind podeaua.

Spre dupa-amiaza, cand reusisera sa termine programul, Patricia se aseza pe o banca de pe holuri, privind incaperea putin obosita.

Ramase in fata ei, inca in pozitie de "drepti". Inchise ochii si incerca sa ignore monotonia din jur.

"Tu chiar o sa te tii dupa mine toata ziua fara sa spui nimic ?"
Il privi serioasa pe barbat, insa nu-i spuse nimic.